Italiană
Lingua italiana
Lingua italiana
în jur de 65 milioane
Italia, Elveția, San Marino, Vatican, UE
Croația și Slovenia
Brazilia (25 mil.), Argentina (24 mil.), SUA (18 mil.), Canada (1.5 mil.), Uruguay (1.5 mil.), Australia (0.85 mil.) etc.
Italiana este limba oficială în Italia, o limbă oficială a Uniunii Europene și o limbă minoritară în două alte țări ale Uniunii Europene. Este una dintre cele mai vorbite limbi ale UE, după germană, engleză și franceză. Nu este o limbă internațională ca engleza, franceza sau spaniola, se folosește mult in spațiul Marii Mediterane și se învață ca una dintre cele mai populare limbi străine din lume. Cunoștințele de italiană sunt indispensabile pentru istorici și muzicieni, in special, când este vorba de operă. Italiana este, de asemenea, foarte importantă pentru gastronomia internațională pretutindeni în lume. Italiana a influențat aproape toate limbile lumii, în special în următoarele domenii. Cuvinte și expresii precum sfumato, fresco, villa (în artă și arhitectură), concerto, ballerina, allegro, baritone (în muzică), motto, novel, notturno (în literatură) sau spaghetti, espresso, pizza, pasta, dar și zero, lava, volcano și neutrino (în știință) sunt unele dintre miile care au gasit intrarea în limbile europene. Acest lucru ne reamintește despre dominația cvasiabsolută a culturii italiene în istoria europeană, începând cu epoca romană până în zilele noastre trecând prin Renaștere. Franceza a împrumutat în jur de 3000 de cuvinte din italiană. Dialectele francez, croat și sloven vorbite aproape de frontiera italiană sunt profund influențate de italiană și malteza este plină de cuvinte italiene. Nu trebuie uitat faptul ca italiana este limba de lucru reală la Vatican, și că ocupă, totuși, un rol important în lumea catolică.
Italiana a pierdut terminațiile de cazuri ale latinei, în afară de pronumele personale (io, me - eu, pe mine), și are două genuri gramaticale cu acord între articole, adjective și substantive. Genul este indicat fie prin articol, fie prin terminație sound3} (« un băiat bun»), una ragazza buona (« o fată bună»). Numai pronumele personale indică flexiunea. Un exemplu tipic de flexiune a articolului este contracția/contragerea articolului cu prepoziția: del, dello, dell‘, dei, degli, della, delle samd.
Singular | Plural | |||
---|---|---|---|---|
Hotărât | Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | |
Masculin -o | il ragazzo băiat |
un ragazzo | i ragazzi | dei ragazzi |
Feminin -a | la ragazza fată |
una ragazza | le ragazze | delle ragazze |
Masculin -o Vocala iniţială |
l’amico prieten |
un amico | gli amici | degli amici |
Feminin -a Vocala iniţială |
l’amica prieten |
una amica un’ idea |
le amiche delle idee |
delle amiche |
s iniţial + consoană | lo scopo obiectiv |
uno scopo | gli scopi | gli scopi |
În ceea ce privește formarea cuvintelor italiana evită cuvintele compuse. Ordinea cuvintelor obișnuită este SVO și adjectivele urmează substantivelor: una casa grande (o casă mare).
Verbele se conjugă după persoană și număr și se acordă cu subiectul. Italiana are multe verbe neregulate. Verbele regulate se împart în trei grupe, după terminația de la infinitiv (-are, -ere, ire: parlare, credere, partire). Aici este o privire de ansamblu a conjugării verbelor regulate pentru un verb al primei grupe:
Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
persoana I | persoana a II- a | persoana a III-a | persoana I | persoana a II- a | persoana a III-a | |
Indicativ | ||||||
Prezent | io amo | tu ami | egli ama | noi amiamo | voi amate | essi amano |
Perfect compus | io ho amato | tu hai amato | egli ha amato | noi abbiamo amato | voi avete amato | essi hanno amato |
Imperfect | io amavo | tu amavi | egli amava | noi amavamo | voi amavate | essi amavano |
Mai mult ca perfect | o avevo amato | tu avevi amato | egli aveva amato | noi avevamo amato | voi avevate amato | essi avevano amato |
Trecut absolut | io amai | tu amasti | egli amò | noi amammo | voi amaste | essi amarono |
Trecut îndepărtat | io ebbi amato | tu avesti amato | egli ebbe amato | noi avemmo amato | voi aveste amato | essi ebbero amato |
Viitor I | io amerò | tu amerai | egli amerà | noi ameremo | voi amerete | essi ameranno |
Viitor II | io avrò amato | tu avrai amato | egli avrà amato | noi avremo amato | voi avrete amato | essi avranno amato |
Subjunctiv | ||||||
Prezent | che io ami | che tu ami | che egli ami | che noi amiamo | che voi amiate | che essi amino |
Imperfect | che io abbia amato | che tu abbia amato | che egli abbia amato | che noi abbiamo amato | che voi abbiate amato | che essi abbiano amato |
Imperfect | che io amassi | che tu amassi | che egli amasse | che noi amassimo | che voi amaste | che essi amassero |
Mai mult ca perfect | che io avessi amato | che tu avessi amato | che egli avesse amato | che noi avessimo amato | che voi aveste amato | che essi avessero amato |
Condițional | ||||||
Conjunctiv I | io amerei | tu ameresti | egli amerebbe | noi ameremmo | voi amereste | essi amerebbero |
Conjunctiv II | io avrei amato | tu avresti amato | egli avrebbe amato | noi avremmo amato | voi avreste amato | essi avrebbero amato |
Imperativ | ||||||
Prezent | — | ama | ami | amiamo | amate | amino |
Infinitiv | ||||||
Prezent | amare | |||||
Imperfect | avere amato | |||||
Participiu | ||||||
Prezent | amante | |||||
Imperfect | amato | |||||
Gerunziu | ||||||
Prezent | amando | |||||
Imperfect | avendo amato |
Varietatea lingvistică în Italia este, de fapt, mult mai mare față de restul țărilor romanice vorbitoare puse impreună. Italiana standard, sub multe aspecte este mult mai aproape de spaniolă sau portugheză, decât de piemonteză sau napoletană. Dialectele piemonteze sunt in multe privințe mai aproape de provensală și franceză decât de italiană. Alte limbi locale mai mari - venețiană, emiliană, romagnolă, lombardă, genoveză-ligurică, napoletană, siciliană - reprezintă evoluții independente din latina vulgară, așadar dialecte ale latinei, nu ale italienei toscane, care este baza italienei standard. Este mult mai nimerit să vorbim despre limbile Italiei decât despre dialectele italiene, pentru că toate aceste limbi regionale au dialectele lor și unele dintre ele posedă o formă scrisă și adesea o literatură bogată.
Toscana este considerată cel mai pur dintre toate dialectele italiene, pentru că este asemănător latinei originare sau clasice. Varianta lingvistică cea mai influentă se numesşte astăzi adeseaLingua toscana in bocca Romana: Limba toscană într-o gură romană. Dar abia în sec. XIX s-a răspândit limba, pe care toscanii educaţi o vorbeau, ca să devină limba unei noi naţiuni. Unirea Italiei, în 1861 nu a avut numai efecte profunde pe scena plotică, ci a produs şi modificări sociale, economice şi culturale. Odată cu educaţia obligatorie a crescut şi rata alfabetizării şi numeroşi italieni au abandonat dialectele lor în favoarea limbii naţionale unde au dezvoltat un dialect sau un accent local al limbii standard ({i}italiano popolare{/i}), care este colorat de vorbirea uzuală locală.
Sursa: Wikimedia Commons