Istorie

Înaintașii slovenilor de azi au fost slavii care s-au instalat într-o regiune din Alpii Orientali, teritoriul Sloveniei moderne, la sud de Ungria și Austria și la Nord-Est de Italia, începând cu sec. VI. Primele mărturii scrise despre existența limbii provin din sec. X, când au apărut cele mai vechi cunoscute documente scrise în slovenă; ele sunt în același timp cele mai vechi texte scrise in alfabet latin într-o limbă slavă. Primele 50 de cărți în slovenă au fost scrise de reformatori protestanți în sec XVI; printre acestea sunt prima gramatică din 1550 și prima traducere a Bibliei. Limba literară modernă a apărut din dialectele diferite și dintr-o tradiție scrisă slovenă care merge cu multe secole înapoi.

Manuscris de Freising din sec.X

Dialecte

În slovenă există 7 grupe dialectale cu 46 de dialecte pe un teritoriu/o regiune relativ mic/ă. Slovena este din punctul de vedere al dialectelor cea mai bogată limbă slavă. Pentru aceasta există mai multe motive. Regiunea Sloveniei a fost populată din diferite direcții. Patru grupe lingvistice(germanică. fino-ugrică, romanică și slavă) s-au suprapus în această regiune, și fiecare și-a influențat vecinii. De asemenea, sunt impoartante condițiile geografice, căci multe văi ale Alpilor și păduri întinse au reprezentat în istorie obstacole puternice în calea contactelor între oameni. Toate aceste condiții au condus la o mștenire lingvistică bogată, cu multe particularități locale în ceea ce privește vocabularul și formele gramaticale, care pentru vorbitorii din alte regiuni sunt greu de înțeles.

Gramatică

Pentru a ști ce formă trebuie să aibă un substantiv sau un adjectiv, trebuie ținut cont de faptul ca sunt 6 cazuri, 3 numere și 3 genuri, ceea ce oferă 54 de posibilități. Verbele sunt conjugate în funcție de persoană(prima, a doua, a treia), 4 timpuri(prezent, viitor, perfect și mai mult ca perfect) și 3 numere(singular, plural și dual). Există multe verbe neregulate, de aici nu este simplu să știi, dacaă un verb se conjugă regulat sau are o formă neregulată, care trebuie învățată separat. Punerea accentului/poziția accentului, ca și Dual-ul sau Genitivul nu sunt singurele lucruri dificile pentru străini, ele ridică probleme chiar și slovenilor înșiși.

Dualul este un număr, care se folosește pe lângă singular și plural. Când un substantiv denumește doi oameni, obiecte sau noțiuni, se declină la Dual, care se deosebește de singular și de plural. Dualul nu se folosește numai pentru substantive, ci și pentru adjective și pronume, și verbele se conjugă nu numai la singular și plural, ci și la Dual.