Turcă

Türk dili

Numărul vorbitorilor nativi

În jur de 70 de milioane

Limbă oficială în

Turcia, Cipru

Limba minoritară în

Macedonia, România, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Iraq, Kosovo

Limba în diaspora

Germania, Franţa, Olanda, Statele Unite , Austria, Arabia Saudită, Elveţia, Australia, Suedia, Rusia, Danemarca, Regatul Unit, Canada, Belgia, Bulgaria, Italia, Azerbaidjan…

Alfabet
Latină, 29 litere, 21 consoane şi 8 vocale

Cazuri gramaticale
6

Cod lingvistic
tr, tur

Tipologie lingvistică
aglutinativ , Armonie vocală , Limbă pro-drop, limbă cu subiect nul/subînțeles , SOV

Familie lingvistică
Ramura Oghuz a limbilor turcice

Numărul dialectelor
Numărul dialectelor nu este stabilit

Cel mai lung cuvânt

ademimerkeziyetçilik

descentralizare

Cuvânt sau propoziție ciudate

muvaffakiyetsizleştiricileştiriveremeyebileceklerimizdenmişsinizcesine

Ca și când tu ai fi dintre cei , pe care noi nu suntem în stare/nu am putea să-i schimbăm în cineva care face ca oamenii să nu aibă succes.

Cel mai lung cuvânt posibil(cu toate cele 70 de sufixe) este format din 70 de litere.

Introducere

Este un punct de vedere popular în Turcia, că o limbă comună turcă(Türkçe) să fie împarțită in dialecte mai mari(lehçe), in turcă kazahă(Kazak Türkçesi), turcă uzbekă (Özbek Türkçesi), și turcă din Turcia(Türkiye Türkçesi). După acest punct de vedere, care nu este impărtășit/acceptat de cei mai mulți lingviști, turca este(adică , întreaga familie a limbilor turcice) cu aproape 200 de milioane de vorbitori una dintre cele mai răspândite limbi în lume.

Sistemul de scriere și pronunție

Alfabetul latin a fost introdus în 1928. Sisteme de scriere timpurii , ca alfabetul runic sau uigur și alfabetul arab nu corespundeau alfabetului turcesc modern, care este alcătuit din 21 de consoane și 8 vocale scurte. Nu există vocale lungi și nici diftongi. Scopul reformei lingvistice al lui Atatürk era să creeze o legătură mai strânsă între scriere și vorbire: Benim adım Mustafa [benim adum Mustafa] (‘Numele meu este Mustafa’).

Una dintre particularitățile cele mai caracteristice alte limbii turce este armonia vocalică, care opune următoarele vocale:

față contra spate:temizleyeceğim (eu voi face curat)
jos contra înalt: ısıtıcı (încălzire)
rotunjit contra nerotunjit: görüşürüz (ne vedem)

	În faţă		Înapoi
	Nerotunjit	Rotunjit	Nerotunjit	Rotunjit
Închise -o	i	ü	ı	u
Deschise -o	e	ö	a	o

De exemplu, expresia görüşürüz (ne vedem, literalmente: ne vom vedea unii pe alții) din trunchiul/radicalul gör- (a vedea) și trei sufixe diferite, de la care hiecare are trei versiuni: -ış/iş/uş/üş (Reciprocativ) -ır/ir/ur/ür (Aorist) -ız/iz/uz/üz (persoana I plural). Vocalele în sufixe se modifică în mod corespunzător vocalei din trunchi. Aceeași secvență a sufixelor , atașate de rădăcini diferite, au ca rezultat diferite versiuni:

al- (a lua): alışırız (noi ne vom obișnui cu asta)
sev- (a iubi): sevişiriz (noi vom face dragoste)
konuş- (a vorbi): konuşuruz (noi vom vorbi)

Gramatică

Turca, spre deosebire de cele mai multe limbi europene, este o limbă aglutinantă. Asta înseamnă că sufixele gramaticale sunt ataşate de radicali invariabili. Fiecare sufix are un sens gramatical. E posibil să se ataşeze mai multe sufixe unui cuvânt, ca în exemplul următor:

ev
casă
evler
case
evlenmek
a se căsători
evim
casa mea
evlerim
casele mele
evlendik
ne-am căsătorit
evimde
în casa mea
evlerimde
în casele mele
evlendirecekler
Ei/ele se vor căsători

Nu există gen gramatical în turcă, ca uramre cuvântul arkadaş (prieten/prietenă) se poate referi la persoane masculine sau feminine. Nu există niciun articol hotărât, dar numeralul bir (unu) poate fi luat ca articol nehotărât. Plurarul este indicat printr-un afix-lar/ler (dependent de armonia vocalică), ca în evler (case) și atlar (cai). Există în turcă șase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acusativ, Locativ, Ablativ. Vocala din sufix depinde de armonia vocalică:

	casă	cal	doctor	actor
Nominativ	ev	at	doktor	aktör
Genitiv	evin	atın	doktorun	aktörün
Dativ	eve	ata	doktora	aktöre
Acuzativ	evi	atı	doktoru	aktörü
Locativ	evde	atta	doktorda	aktörde
Ablativ	evden	attan	doktordan	aktörden

Formele verbale urmează schema radical-aspect/timpuri-sufix personal, de exempluoyna-dı-m («eu am jucat »). Negația este exprimate adăugând sufixul -ma/me la radical, de exemplu oyna-ma-dı-m (« eu nu am jucat »). Pentru întrebări se folosește particula mı/mi/mu/mü : oynadım mı? (« Ce am jucat ? »). Există cinci timpuri fundamentale în turcă: prezent, viitor, aorist, un trecut definit și un trecut inreferențial. Ultimele dintre acestea(numite și trecut raportat) servește la descrierea de situații care au fost raportate vorbitorului, când el nu știe, dacă propoziția este adevărată sau nu, de exempluAli evlenmiş (se spune/lumea spune, că Ali s-a căsătorit).

yapmak (a face)

	Singular			Plural
	persoana I	persoana a II- a	persoana a III-a	persoana I	persoana a II- a	persoana a III-a
Prezent	yapıyorum	yapıyorsun	yapıyor	yapıyoruz	yapıyorsunuz	yapıyorlar
Viitor	yapacağım	yapacaksın	yapacak	yapacağız	yapacaksınız	yapacaklar
Aorist	yaparım	yaparsın	yapar	yaparız	yaparsınız	yaparlar
Trecut definit	yaptım	yaptın	yaptı	yaptık	yaptınız	yaptılar
Trecut inferențial	yapmışım	yapmışsın	yapmış	yapmışız	yapmışsınız	yapmışlar

Formarea cuvintelor și vocabular

Radicalele invariabile formează sâmburele lexicului/dicționarului. Cele mai vechi trunchiuri sunt trunchiuri monosilabice obișnuite de tipul VC, CV, CVC or CVCC (V = vocală, C = consoană), ca urmare numărul trunchiurilor este limitat. Cuvinte noi se formează prin atașarea de sufixe la trunchiul sau la cuvintele deja existente, de exemplu:

sev-
a iubi, a plăcea
sevmek
a iubi, a plăcea
sevişmek
a face dragoste
sevinmek
a se bucura
sevinç
bucurie
sevindirici
bucuros
sevgi
dragoste, afecţiune
sevgili
iubir, drag
sevimli
amabil
sevecen
delicat
sevici
lesbiană

Reduplicare în Turcia

Reduplicarea este un mijloc foarte popular/utilizat în întărirea sensului unui cuvânt în rucă. Nu există mai multe tipuri:

cu un afix repetitiv: beyaz (alb) - bembeyaz (foarte alb), mavi (albastru) - masmavi (foarte albastru)
prin repetarea aceluiași cuvânt: parça (bucată) - parça parça (în bucăți), yavaş (încet) - yavaş yavaş (încet, foarte încet)
prin repetarea aceluiași cuvânt cu modificarea primului sunet în m: kahve (cafea) - kahve mahve (cafea și băuturi asemănătoare), çanta (buzunar/geantă) - çanta manta (buzunar/geantă și obiecte asemănătoare)
Prin adăugarea unui cuvânt asemănător s: kırık (spart) - kırık dökük (spart,demolat)
prin adăugarea unui cuvânt asemănător , dar inexistent: eğri (îndoit) - eğri büğrü (sucit)
prin combinarea a două cuvinte inexistente: abur cubur (mâncare nesănătoasă), ıvır zıvır (chestie inutilă), cicili bicili (supradecorat)

Reduplicarea se folosește și la onomatopee çıtır çıtır (folosește, când cineva manâncă ceva crocant), şapır şapır (folosește când cineva mănâncă sau sărută zgomotos). Poate fi folosit și pentru forme sau obiecte vizuale: pırıl pırıl (strălucind). Deși construcțiile menționate mai sus sunt foarte populare, modelele/exemplele sunt fixe (cu excepția grupei C) iar formarea de noi elemente este limitată.

Lingvopedia