Turcă
Türk dili
Türk dili
În jur de 70 de milioane
Turcia, Cipru
Macedonia, România, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Iraq, Kosovo
Germania, Franţa, Olanda, Statele Unite , Austria, Arabia Saudită, Elveţia, Australia, Suedia, Rusia, Danemarca, Regatul Unit, Canada, Belgia, Bulgaria, Italia, Azerbaidjan…
Este un punct de vedere popular în Turcia, că o limbă comună turcă(Türkçe) să fie împarțită in dialecte mai mari(lehçe), in turcă kazahă(Kazak Türkçesi), turcă uzbekă (Özbek Türkçesi), și turcă din Turcia(Türkiye Türkçesi). După acest punct de vedere, care nu este impărtășit/acceptat de cei mai mulți lingviști, turca este(adică , întreaga familie a limbilor turcice) cu aproape 200 de milioane de vorbitori una dintre cele mai răspândite limbi în lume.
Alfabetul latin a fost introdus în 1928. Sisteme de scriere timpurii , ca alfabetul runic sau uigur și alfabetul arab nu corespundeau alfabetului turcesc modern, care este alcătuit din 21 de consoane și 8 vocale scurte. Nu există vocale lungi și nici diftongi. Scopul reformei lingvistice al lui Atatürk era să creeze o legătură mai strânsă între scriere și vorbire: Benim adım Mustafa [benim adum Mustafa] (‘Numele meu este Mustafa’).
Una dintre particularitățile cele mai caracteristice alte limbii turce este armonia vocalică, care opune următoarele vocale:
În faţă | Înapoi | |||
---|---|---|---|---|
Nerotunjit | Rotunjit | Nerotunjit | Rotunjit | |
Închise -o | i | ü | ı | u |
Deschise -o | e | ö | a | o |
De exemplu, expresia görüşürüz (ne vedem, literalmente: ne vom vedea unii pe alții) din trunchiul/radicalul gör- (a vedea) și trei sufixe diferite, de la care hiecare are trei versiuni: -ış/iş/uş/üş (Reciprocativ) -ır/ir/ur/ür (Aorist) -ız/iz/uz/üz (persoana I plural). Vocalele în sufixe se modifică în mod corespunzător vocalei din trunchi. Aceeași secvență a sufixelor , atașate de rădăcini diferite, au ca rezultat diferite versiuni:
Turca, spre deosebire de cele mai multe limbi europene, este o limbă aglutinantă. Asta înseamnă că sufixele gramaticale sunt ataşate de radicali invariabili. Fiecare sufix are un sens gramatical. E posibil să se ataşeze mai multe sufixe unui cuvânt, ca în exemplul următor:
Nu există gen gramatical în turcă, ca uramre cuvântul arkadaş (prieten/prietenă) se poate referi la persoane masculine sau feminine. Nu există niciun articol hotărât, dar numeralul bir (unu) poate fi luat ca articol nehotărât. Plurarul este indicat printr-un afix-lar/ler (dependent de armonia vocalică), ca în evler (case) și atlar (cai). Există în turcă șase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acusativ, Locativ, Ablativ. Vocala din sufix depinde de armonia vocalică:
casă | cal | doctor | actor | |
Nominativ | ev | at | doktor | aktör |
---|---|---|---|---|
Genitiv | evin | atın | doktorun | aktörün |
Dativ | eve | ata | doktora | aktöre |
Acuzativ | evi | atı | doktoru | aktörü |
Locativ | evde | atta | doktorda | aktörde |
Ablativ | evden | attan | doktordan | aktörden |
Formele verbale urmează schema radical-aspect/timpuri-sufix personal, de exempluoyna-dı-m («eu am jucat »). Negația este exprimate adăugând sufixul -ma/me la radical, de exemplu oyna-ma-dı-m (« eu nu am jucat »). Pentru întrebări se folosește particula mı/mi/mu/mü : oynadım mı? (« Ce am jucat ? »). Există cinci timpuri fundamentale în turcă: prezent, viitor, aorist, un trecut definit și un trecut inreferențial. Ultimele dintre acestea(numite și trecut raportat) servește la descrierea de situații care au fost raportate vorbitorului, când el nu știe, dacă propoziția este adevărată sau nu, de exempluAli evlenmiş (se spune/lumea spune, că Ali s-a căsătorit).
Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
persoana I | persoana a II- a | persoana a III-a | persoana I | persoana a II- a | persoana a III-a | |
Prezent | yapıyorum | yapıyorsun | yapıyor | yapıyoruz | yapıyorsunuz | yapıyorlar |
Viitor | yapacağım | yapacaksın | yapacak | yapacağız | yapacaksınız | yapacaklar |
Aorist | yaparım | yaparsın | yapar | yaparız | yaparsınız | yaparlar |
Trecut definit | yaptım | yaptın | yaptı | yaptık | yaptınız | yaptılar |
Trecut inferențial | yapmışım | yapmışsın | yapmış | yapmışız | yapmışsınız | yapmışlar |
Radicalele invariabile formează sâmburele lexicului/dicționarului. Cele mai vechi trunchiuri sunt trunchiuri monosilabice obișnuite de tipul VC, CV, CVC or CVCC (V = vocală, C = consoană), ca urmare numărul trunchiurilor este limitat. Cuvinte noi se formează prin atașarea de sufixe la trunchiul sau la cuvintele deja existente, de exemplu:
Reduplicarea este un mijloc foarte popular/utilizat în întărirea sensului unui cuvânt în rucă. Nu există mai multe tipuri:
Reduplicarea se folosește și la onomatopee çıtır çıtır (folosește, când cineva manâncă ceva crocant), şapır şapır (folosește când cineva mănâncă sau sărută zgomotos). Poate fi folosit și pentru forme sau obiecte vizuale: pırıl pırıl (strălucind). Deși construcțiile menționate mai sus sunt foarte populare, modelele/exemplele sunt fixe (cu excepția grupei C) iar formarea de noi elemente este limitată.