Direct la conținut

Turcă

Türk dili

Numărul vorbitorilor nativi

În jur de 70 de milioane

Limbă oficială în

Turcia, Cipru

Limba minoritară în

Macedonia, România, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Iraq, Kosovo

Limba în diaspora

Germania, Franţa, Olanda, Statele Unite , Austria, Arabia Saudită, Elveţia, Australia, Suedia, Rusia, Danemarca, Regatul Unit, Canada, Belgia, Bulgaria, Italia, Azerbaidjan…

Alfabet
Latină, 29 litere, 21 consoane şi 8 vocale
Cazuri gramaticale
6
Cod lingvistic
tr, tur
Tipologie lingvistică
aglutinativ , Armonie vocală , Limbă pro-drop, limbă cu subiect nul/subînțeles , SOV
Familie lingvistică
Ramura Oghuz a limbilor turcice
Numărul dialectelor
Numărul dialectelor nu este stabilit

Cel mai lung cuvânt

descentralizare

Cuvânt sau propoziție ciudate

Ca și când tu ai fi dintre cei , pe care noi nu suntem în stare/nu am putea să-i schimbăm în cineva care face ca oamenii să nu aibă succes.
Cel mai lung cuvânt posibil(cu toate cele 70 de sufixe) este format din 70 de litere.

Introducere

Este un punct de vedere popular în Turcia, că o limbă comună turcă(Türkçe) să fie împarțită in dialecte mai mari(lehçe), in turcă kazahă(Kazak Türkçesi), turcă uzbekă (Özbek Türkçesi), și turcă din Turcia(Türkiye Türkçesi). După acest punct de vedere, care nu este impărtășit/acceptat de cei mai mulți lingviști, turca este(adică , întreaga familie a limbilor turcice) cu aproape 200 de milioane de vorbitori una dintre cele mai răspândite limbi în lume.

Sistemul de scriere și pronunție

  • a
  • b
  • c
  • ç
  • d
  • e
  • f
  • g
  • ğ
  • h
  • ı
  • i
  • j
  • k
  • l
  • m
  • n
  • o
  • ö
  • p
  • r
  • s
  • ş
  • t
  • u
  • ü
  • v
  • y
  • z

Alfabetul latin a fost introdus în 1928. Sisteme de scriere timpurii , ca alfabetul runic sau uigur și alfabetul arab nu corespundeau alfabetului turcesc modern, care este alcătuit din 21 de consoane și 8 vocale scurte. Nu există vocale lungi și nici diftongi. Scopul reformei lingvistice al lui Atatürk era să creeze o legătură mai strânsă între scriere și vorbire: Benim adım Mustafa [benim adum Mustafa] (‘Numele meu este Mustafa’).

Una dintre particularitățile cele mai caracteristice alte limbii turce este armonia vocalică, care opune următoarele vocale:

  • față contra spate:temizleyeceğim (eu voi face curat)
  • jos contra înalt: ısıtıcı (încălzire)
  • rotunjit contra nerotunjit: görüşürüz (ne vedem)
În faţă Înapoi
Nerotunjit Rotunjit Nerotunjit Rotunjit
Închise -o i ü ı u
Deschise -o e ö a o

De exemplu, expresia görüşürüz (ne vedem, literalmente: ne vom vedea unii pe alții) din trunchiul/radicalul gör- (a vedea) și trei sufixe diferite, de la care hiecare are trei versiuni: -ış/iş/uş/üş (Reciprocativ) -ır/ir/ur/ür (Aorist) -ız/iz/uz/üz (persoana I plural). Vocalele în sufixe se modifică în mod corespunzător vocalei din trunchi. Aceeași secvență a sufixelor , atașate de rădăcini diferite, au ca rezultat diferite versiuni:

  • al- (a lua): alışırız (noi ne vom obișnui cu asta)
  • sev- (a iubi): sevişiriz (noi vom face dragoste)
  • konuş- (a vorbi): konuşuruz (noi vom vorbi)

Gramatică

Turca, spre deosebire de cele mai multe limbi europene, este o limbă aglutinantă. Asta înseamnă că sufixele gramaticale sunt ataşate de radicali invariabili. Fiecare sufix are un sens gramatical. E posibil să se ataşeze mai multe sufixe unui cuvânt, ca în exemplul următor:

  • ev
    casă
  • evler
    case
  • evlenmek
    a se căsători
  • evim
    casa mea
  • evlerim
    casele mele
  • evlendik
    ne-am căsătorit
  • evimde
    în casa mea
  • evlerimde
    în casele mele
  • evlendirecekler
    Ei/ele se vor căsători

Nu există gen gramatical în turcă, ca uramre cuvântul arkadaş (prieten/prietenă) se poate referi la persoane masculine sau feminine. Nu există niciun articol hotărât, dar numeralul bir (unu) poate fi luat ca articol nehotărât. Plurarul este indicat printr-un afix-lar/ler (dependent de armonia vocalică), ca în evler (case) și atlar (cai). Există în turcă șase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acusativ, Locativ, Ablativ. Vocala din sufix depinde de armonia vocalică:

casă cal doctor actor
Nominativ
Genitiv
Dativ
Acuzativ
Locativ
Ablativ

Formele verbale urmează schema radical-aspect/timpuri-sufix personal, de exempluoyna-dı-m («eu am jucat »). Negația este exprimate adăugând sufixul -ma/me la radical, de exemplu oyna-ma-dı-m (« eu nu am jucat »). Pentru întrebări se folosește particula mı/mi/mu/mü : oynadım mı? (« Ce am jucat ? »). Există cinci timpuri fundamentale în turcă: prezent, viitor, aorist, un trecut definit și un trecut inreferențial. Ultimele dintre acestea(numite și trecut raportat) servește la descrierea de situații care au fost raportate vorbitorului, când el nu știe, dacă propoziția este adevărată sau nu, de exempluAli evlenmiş (se spune/lumea spune, că Ali s-a căsătorit).

yapmak (a face)

Singular Plural
persoana I persoana a II- a persoana a III-a persoana I persoana a II- a persoana a III-a
Prezent yapıyorum yapıyorsun yapıyor yapıyoruz yapıyorsunuz yapıyorlar
Viitor yapacağım yapacaksın yapacak yapacağız yapacaksınız yapacaklar
Aorist yaparım yaparsın yapar yaparız yaparsınız yaparlar
Trecut definit yaptım yaptın yap yaptık yaptınız yaptılar
Trecut inferențial yapmışım yapmışsın yapmış yapmışız yapmışsınız yapmışlar

Formarea cuvintelor și vocabular

Radicalele invariabile formează sâmburele lexicului/dicționarului. Cele mai vechi trunchiuri sunt trunchiuri monosilabice obișnuite de tipul VC, CV, CVC or CVCC (V = vocală, C = consoană), ca urmare numărul trunchiurilor este limitat. Cuvinte noi se formează prin atașarea de sufixe la trunchiul sau la cuvintele deja existente, de exemplu:

  • sev-
    a iubi, a plăcea
  • sevmek
    a iubi, a plăcea
  • sevişmek
    a face dragoste
  • sevinmek
    a se bucura
  • sevinç
    bucurie
  • sevindirici
    bucuros
  • sevgi
    dragoste, afecţiune
  • sevgili
    iubir, drag
  • sevimli
    amabil
  • sevecen
    delicat
  • sevici
    lesbiană

Reduplicare în Turcia

Reduplicarea este un mijloc foarte popular/utilizat în întărirea sensului unui cuvânt în rucă. Nu există mai multe tipuri:

  • cu un afix repetitiv: beyaz (alb) - bembeyaz (foarte alb), mavi (albastru) - masmavi (foarte albastru)
  • prin repetarea aceluiași cuvânt: parça (bucată) - parça parça (în bucăți), yavaş (încet) - yavaş yavaş (încet, foarte încet)
  • prin repetarea aceluiași cuvânt cu modificarea primului sunet în m: kahve (cafea) - kahve mahve (cafea și băuturi asemănătoare), çanta (buzunar/geantă) - çanta manta (buzunar/geantă și obiecte asemănătoare)
  • Prin adăugarea unui cuvânt asemănător s: kırık (spart) - kırık dökük (spart,demolat)
  • prin adăugarea unui cuvânt asemănător , dar inexistent: eğri (îndoit) - eğri büğrü (sucit)
  • prin combinarea a două cuvinte inexistente: abur cubur (mâncare nesănătoasă), ıvır zıvır (chestie inutilă), cicili bicili (supradecorat)

Reduplicarea se folosește și la onomatopee çıtır çıtır (folosește, când cineva manâncă ceva crocant), şapır şapır (folosește când cineva mănâncă sau sărută zgomotos). Poate fi folosit și pentru forme sau obiecte vizuale: pırıl pırıl (strălucind). Deși construcțiile menționate mai sus sunt foarte populare, modelele/exemplele sunt fixe (cu excepția grupei C) iar formarea de noi elemente este limitată.

Cuvinte tematice

Expresii idiomatice sau proverbe tradiționale sau amuzante

Înapoi la început