Introducere

Limba a fost inițiată de Ludwig Lazar Zamenhof, care a creat gramatica pe baza limbilor europene cu un minimum de excepții. Vocabularul se bazează în principal pe limbile romanice, deși apar și cuvinte din limbile germanice sau altele. Limba nouă, a cărui prim manual a apărut în 1887, noua limbă a atras o comunitate de vorbitori și a început un proces normal de evoluție/dezvoltare a limbii în interiorul unei comunități, care se folosea în multe medii și a creat o cultură legată de limbă. Două decenii mai târziu s-au născut primii copii care vorbeau cu parinții lor esperanto, primii vorbitori nativi ai acestei limbi. Se poate spune, așadar, că reprezintă o limbă care a fost concepută pentru comunicarea internațională, care mai tărziu a devenit creolă și pentru a ajunge astăzi/în zilele noastre limba unei diaspore de vorbitori de esperanto.

Esperanto a fost creată pe baza vocabularului limbilor indo-europene, scopul ei era sa fie ușor de învățat.Din acest motiv gramatica ei este aglutinativă, o însușire caracteristică limbilor turcice și celor fino-ugrice , nivelul profund este izolant, ca în chineza mandarină și vietnameză. Asta înseamnă că morfemele ei pot fi folosite drept cuvinte independente. Are o gramatică complet regulată și permite formarea unui mare număr de cuvinte prin combinarea de radicali/rădăcini lexicale și aproximativ patruzeci de afixe.(De exemplu se pot forma cuvinte din rădăcina san- (sănătos) ca malsana (“bolnav”), malsanulo (“persoană bolnavă”), gemalsanuloj (“oameni bolnavi de ambe sexe”), malsanulejo (“spital”), sanigilo (“remediu”), saniĝinto (“persoană care s-a însănătoșit”), sanigejo (“stațiune”), malsaneto (“indispoziție”), malsanego (“boală gravă”), malsanegulo (“persoană grav bolnavă”), sanstato (“stare de sănătate”), sansento (“simțindu-se sănătos”), sanlimo (“limită a sănătății”), malsankaŭzanto (“patogen”), kontraŭmalsanterapio (“terapie/ procedură de vindecare”)…) Principalele părți componente ale vorbirii (substantive, verbe, adjective și adverbe) au terminații fixe, care indică mereu funcția în propoziție. Reglularitatea o face ușor de învățat/însușit, și capacitatea de a forma/alcătui într-un mod/fel simplu și sistematic noi cuvinte, o face una dintre cele mai productive limbi cu un număr potențial nelimitat de cuvinte. Este capabilă/în stare să exprime toate ideile sau relațiile/raporturile noi. De exemplu, este posibil să se scrie un roman despre locuitorii ficționali/virtuali de pe Marte/marțieni în formă de masă și să-i numească tablo (“masă”) , tablino (“masă feminină”), tablido (“copil de masă”)…Ne putem imagina un aparat/instrument, care simplifică viața sexuală și este numit sekssimpligilo ("simplificator de sex"), un bărbat care merge în spate este (inversmarŝanto, “mergător în spate”), un remediu contra dogmatismului(maldogmigilo, “dedogmatizator”) usw.

Istorie

Gramatică

Toate substantivele se termină în -o: tabl-o (masă), lamp-o (lampă), hom-o (bărbat).

Toate adjectivele se termină în -a: bela (frumos), granda (mare), malgranda (mic).

Toate verbele se termină în -i: havi (a avea), iri (a merge).

La timpul prezent ele se termină în : mi manĝas (eu mănânc ), li manĝas (el mănâncă ), ili estas (ei/ele sunt), mi estas (eu sunt), ŝi estas (ea este).

Terminația de trecut este -is. Câteva exemple: li lernis (el invăța), ili estis (ei/ele erau), homo estis (un bărbat era), li manĝis (el mânca ).

Terminația formei de viitor este -os, ce de ex.în mi lernos (eu voi învăța ), Marko sidos (Marko se va așeza ).

Suplimentar la nominativ există și o terminație la acuzativ, care se folosește atât la singular, cât și la plural: -n, de exemplu. Mi vidas aŭton. Aŭton mi vidas. (Eu văd o mașină ).

Prin acuzativ ordinea cuvintelor este liberă.

Pluralul substantivelor și adjectivelor se formează prin terminația -j, care se adaugă după terminație -o sau -a: libro (carte), libroj (cărți).

Există aproximativ 40 de prefixe și sufixe, care ajută la formarea de noi cuvinte. Printre cele mai frecvente se numără prefixul mal-, care inversează semnificația unui cuvânt. În acest mod din bona (bun) antonimul malbona (rău), și din bela (frumos) devine malbela (urât).

Sufixul -ul înseamnă 'persoană', astfel grandnazulo = persoană cu nasul mare. Sufixul-in formează varianta feminină grandnazulinoj (femei cu nasul mare).