Introducere

Romani, limba romilor (Romani čhib, Romane/s/, Romano/s/), este singura reprezentantă europeană a ramurii indo-ariene a limbilor indo-europene. Este vorbită pe un vast teritoriu, care se întinde din Xinjiang în China și Iran până aproape în toate teritoriile europene și multe țări dincolo de mări.

Deși unii romi europeni duc încă un trai nomad, cei mai mulți romi și sinti sunt astăzi așezați/sedentari. În jurul sec. X au început romii din India de Vest și Pakistan(multe urme de contact cu limbile acestui teritoriu se găsesc în romani) să se deplaseze spre vest. Pe drumul lor spre Europa au împrumutat diferite cuvinte persane, unele cuvinte armene și multe grecești, probabil in timp ce ei trăiau la granițele/frontierele de est ale Bizanțului. Mai târziu s-au deplasat mai departe spre Vest, probabil ca urmare a invaziei turcilor. Când în sec. XIV prezența lor a fost semnalată în Serbia și în Croația , limba lor era deja puternic influențată de greacă, nu numai în vocabular dar și în gramatică. Mai târziu, ea a suferit puternice influențe slave, românești, maghiare, germane, și in mod egal turcești în Sud-Est.

Toți romii sunt bilingvi sau multilingvi iar anvergura/dimensiunea pierderii limbii este uriașă. Dar romani este incă foarte vie, în special în Europa de Est, Sud-Est și Centrală. Numărul vorbitorilor este greu de determinat, dar romani este probabil vorbită de 3 sau 4 milioane de persoane în aproape toate țările Europei, ceea ce o face limba cea mai răspândită a Europei. Romani este de asemenea o limbă scrisă cu o literatură modernă destul de bogată, dar nu are o ortogrfie general acceptată, nici gramatica și vocabularul normate. Au existat numeroase tentative de elaborare a unei norme pentru limbă, dar ele nu au avut succes. În Slovacia, Macedonia, Bulgaria, România(și într-un grad mai mic în altă parte) tind să se dezvolte norme regionale, dar principalul obstacol în difuzarea/răspândirea lor îl reprezintă rata scăzută de alfabetizare printre romi. Din păcate, romii au alte probleme mai importante decât să se ocupe de limba lor, frumoasă și veche, care pare cea mai apropiată, în Europa, de sanscrită. Folosirea romani pe internet arată o tendință spre unificare, care poate va juca un rol decisiv în dezvoltarea ulterioară a unei limbi normalizate. Romani este recunoscută, la niveluri diferite, ca o limbă minoritară în anumite țări precum Kosovo, Macedonia, România, Croația, Slovacia, Slovenia, Germania, Finlanda, Ungaria, Norvegia, Suedia și Austria.

Dialecte

Cea mai mare concentrare a romilor se găsește astăzi în Europa de Est, în Slovacia, in Ungaria, România, Macedonia și Serbia, dar și oriunde în Europa, unde ei vorbesc o multitudine de dialecte, care pot fi împarțite în două grupe principale: acelea, care sunt puternic influențate de română(valahă : Lovari, Kalderash, Gurbet) și altele, Sinti, carpatică și două grupe distincte de dialecte balcanice.

Dialectele sint sunt vorbite re români în nordul și vestul Europei, și carpatica în Republica Cehă și Slovacia. Dialectele Arli/Erli se vorbec în Macedonia, Bulgaria și sudul Serbiei, în Kosovo și în Albania. O altă grupă de diferite dialecte balcanice(Ursari, Drindari, Bugurdzi samd) se deosebește clar de Erl/Arli, și limbile acestei grupe sunt vizibil influențate prin contactele recente cu fonetica și vocabularul grec. Există, de asemenea numeroase dialecte izolate și arhaice, precum romano în Burgenland sau dialectul romani Dolenski în Slovenia, probabil înrudit fiind cu Hravati(Istriani)-fromă lingvistică în regiunea Brescia din Italia.