Istorie

Finlandeza este o limbă fino-ugrică. Împreună cu limbile samoeede, limbile fino-ugrice fromează familia limbilor uraliene. Urmatoarea ilustrare este o reprezentare a evoluției istorice a familiei uraliene.

Evoluția istorică a familiei lingvistice uraliene (Sursa: http://www.regulytarsasag.hu/madartavlatbol, citat din: Finnougor Kalauz. Editat de Martha Csepregi. Medicina Publishing Co, 2001.)

Multi gândesc că limba finlandeză și limbile înrudite sunt «limbi scandinave».În realitate , finlandeza nu are o legătură genetică cu suedeza sau norvegiana. Singura mare limbă europeană care are ascendență comună cu finlandeza este maghiara. Pentru a vă face o idee, finlandeza este de asemenea apropiată de maghiara cum engleza este apropiată de albaneză sau de rusă. Limbile cele mai apropiate de finlandeză sunt celelalte limbi finice: estoniana, kareliana, vepsa, livvi, ingriana etc.Vorbitori de finalndeză sunt capabili să înțeleagă kareliana , și intr-o anumită măsură estoniana.Finlandeza este una dintre limbile finougrice cele mai puternice: are un statut oficial în Finalnda și în Uniunea Europeană și este vorbită de aproape 5 milioane de persoane. Cea mai mare parte a lmbilor a aceleiași familii sunt vorbite în Rusia și multe dintre ele sunt amenințate cu dispariția.Tabelul de mai jos arată 15 cuvinte înrudite în finalndeză și în alte limbi finougrice.

Dialecte

Dialectele se împart în trei grupe principale: cele nordice, estice și vestice.

Dialectele finalndeze

1. Lounaismurteet
2. Hämäläismurteet
3. Etelä-Pohjanmaan murre
4. Keski- ja pohjoispohjalaiset murteet
5. Peräpohjalaiset murteet
6. Savolaismurteet
7. Kaakkoismurtee

Sursa: Wikimedia Commons

În raport cu alte limbi europene dialectele finlandeze sunt destul de variate. Frontiera lingvistică principală este cea care separă dialectele orientale și occidentale. Diferențele dialectale privesc în principal fonetica și fonologia, dar se găsesc de asemenea diferențe lexicale interesante. De exemplu, cuvântul care desemnează un snop de ramuri de mesteacăn, care se folosește pentru baie la saună vihta în partea de vest și vasta de est și de nord a Finlandei.

Distribuirea de vasta și vihta.

Gramatică

Finlandeză este o limbă aglutinantă, în care un morfem (cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens) are o funcție gramaticală. A forma/alcătui cuvinte intr-o limbă aglutinantă cum este finlandeză este ca și cum ai înșira perle pe un fir, una după alta. Finlandezul vaimollenikin trebuie să se traducă în germană cu/prin mai multe cuvinte, înseamnă 'soției mele de asemenea':

În secțiunea Informații Generale la început este cel mai lung cuvânt finlandez, care nu este un cuvânt compus- epäjärjestel­mällistyttämättö­myydelläänsäkäänköhän. El este, de asemenea compus din morfeme, după regulile aglutinării. Deși acest cuvânt nu prea are sens, el înseamnă aproximativ 'nu o dată de la lipsa ei de organizare, imaginează-ți'.

Un alt aspect interesant al limbii finlandeze este multitudinea de cazuri gramaticale. După cum arată fiecare, sunt în finlandeză 14 până la 17 cazuri în uz/folosiță. Șase dintre acestea sunt cazuri Locativ: ele exprimă sensul că te deplasezi într-un loc , în interiorul unui loc/unei localități și departe de un loc. Când cineva vrea să spună, ei se găsesc în casa (talo), atunci este forma talossa, la care componentele -ssa- înseamnă 'in'. Sufixul -stase atașează rădăcinii, pentru a exprima ‘din ... afara’ , în timp ce -on in taloon ‘(in)to’ înseamnă. în finlandeză este important să se facă deosebirea între cazurile Locativ interne și externe. Dacă ceva este un spațiu deschis (ca , de exemplu, o masă sau un acoperiș), se utilizează diferite terminații cazuale din cele trei menționate sus, căci finlandeza face o diferență gramaticală între , de ex.'în' și 'pe'. Katto înseamnă ' acoperiș' în finlandeză.Katolle se foloseștet, pentru a descrie acțiunea 'de a veni pe acoperiș ', și katolta 'a coborîi de pe acoperiș'.

Cazuri finlandeze Locativ