Interlingvistica se ocupă cu formele, problemele și soluțiile care privesc aspectul lingvistic al comunicării internaționale. Comunicarea internațională are loc între persoane sau grupuri cu limbi diferite și bagaje culturale diferite. Interlingvistica, în sens larg, cuprinde:

  • Limbile lumii, adică etnolimbi cu funcția lor, ca lingua franca
  • Limbi care apar în comunicarea internațională spontal la nivel local: pidgins și limbile creole ca și
  • Limbi create pentru acest scop limbi auxiliare internaționale, care mai sunt denumite și ca limbi planificate

Într-un sens strict, lingvistica se ocupă cu istoria, structura, apariția și utilizarea limbilor planificate. Ea este strâns înrudită cu domeniile de specialitate precum filosofia limbajului, modelarea și planificarea lingvistică.

Intervențiile deliberate în limbile etnice au loc la diferite niveluri (de la ortografie la reformele gramaticii, trecând prin modernizarea vocabularului și normarea limbii). Normarea lingvistică poate, de asemenea, include revitalizarea unei limbi (de exemplu ebraica modernă) sau planificarea noilor limbi. În consecință, limbile naturale și construite pot fi plasate pe o scală între extremele unei limbi ideale de neatins și o limbă total artificială.

Prezentarea continuum-ului "natural-artificial"

  • Limba naturală idealä

  • Coreeană , Japoneză

  • Maghiară

  • Norvegiană

  • Ebraică modernă, indoneziană

  • Esperanto, Novial, Ido

  • Volapük

  • Solresol

  • Limba lui Leibniz

  • Limbaj artificial, limbaj logic, limbaj de programare

Limbile construite pot fi a priori sau a posteriori.

Cea mai răspândită limbă construită este Esperanto, un instrument alternativ pentru comunicarea internațională cu o comunitate mondială de vorbitori.Esperantologia ca parte a interlingvisticii se ocupă cu aspecte diferite ale limbii internaționale Esperanto.