Bulgară
Български език
Български език
în jur de 7 milioane în Bulgaria, 10-12 milioane de vorbitori în lumea întreagă
Bulgaria, Muntele Athos(Grecia), UE
Romania (Banat variantă), Serbia, Slovacia, Ucraina, Ungaria
Australia, Albania, Canada, SUA, Franța, Grecia, Germania, Spania, Italia, Turcia, Regatul unit, Moldova, comunități de emigranți în toată lumea
Limba veche bulgară(slava bisericească) a jucat un rol important la răspândirea alfabetizării pentru toate celelalte limbi slave. Prima versiune scrisă a limbii a fost creată în sec. IX de către Constantin Kiril și Metodie și ca urmare a fost folosită pretutindeni în lumea/spațiul slavofon/vorbitoare de slavă ca limbă literară.
Preistoric: între imigraţia slavă în Balcanii de Est şi misiunile Sfânţilori Chiril şi Metodie în Marea Moravie
Bulgara veche
Bulgara de Mijloc
Bulgară modernă
În anul 886 dupâ Hristos imperiul bulgar a introdus alfabetul glagolitic, care a fost elaborat de către sfinţii Chiril şi Metodie pe la 850.
Alfabetul glagolitic a fost înlocuit de-a lungul timpului de scrierea/alfabetul chirilic, care s-a dezvoltate la începuturile secolului X. Mai multe alfabete chirilice cu 24 până la 44 de litere au fost folosite la începutul și mijlocul secolului XIX, până când anul 1870 un alfabet cu 32 de litere a câștigat în popularitate. Acest alfabet a fost întrebuințat până la reforma ortografică din 1945, când literele Ѣ, ѣ și Ѫ, ѫ au fost îndepărtate/scoase/înlăturate din alfabet, astfel că au rămas 30 de litere. Odată cu aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 alfabetul chirilic a devenit al treile alfabet oficial al UE.
Accentuarea în limba bulgară este tonică şi permite diferenţierea cuvintelor
Limba bulgară are două numere: singular și plural. În afară numerelor cardinale și a cuvintelor înrudite precum няколко (mai multe) se folosesc pentru cuvintele masculine o formă numerică specială care se termină în -а / -я, care provine din dualul protoslav :два/три стола (două /trei scaune), spre deosebire de тези столове (aceste scaune).
Există trei genuri în bulgara: masculin, feminin și neutru. Genul unui substantiv se deduce pornind de la terminația lui. Substantivele, care se termină cu o consoană, sunt de obicei masculine; acele care se termină în -а / -я , sunt în mod normal feminine; iar substantivele care se termină în -e/-o sunt aproape mereu neutre.
Cazuri există numai la pronume personale cu forme de nominativ, acuzativ și dativ. Se mai găsesc urme la pronumele interogativ personal masculin кой ("cine") și la un număr de unități frazeologice și expresii idiomatice, Formele de vocativ se mai folosesc/mai sunt în uz, totuși există tendința de a le evita la multe nume proprii.
Există un articol definit/hotărât caer are forma unui sufx atașat de un substantiv. Dacă substantivul stă împreună cu un adjectiv, doar adjectivul primește terminația articolului hotărât. Există patru articole hotărâte la singular. Substantive masculine, care se termină cu o consoană, primesc sufixul –ът/–ят, când reprezintă subiectul în proppoziție, și numai sufixul –а/–я. Substantivele feminine , care se termină în –а/–я (cele mai multe dintre ele sunt de asemenea feminine), folosesc sufixul –та. Substantivele,care se terminî în –е/–о , primesc sufixul –то.
Articolul hotărât la plural este pentru toate substantivele –те, în afara celor a căror formă de plural se termină în –те, a, acestea primesc în loc un –тa.
Verbele bulgare sunt/reprezintă partea cea mai complicată a gramaticii bulgare, inainte de toate în comparație cu alte limbi slave. Ele se declină după persoană , număr și uneori după genul gramamtical. În afară de asta au și aspecte lexicale(perfectiv și imperfectiv), direcții de acțiune, nouă timpuri, trei moduri, patru verbe modale și șase forme verbale impersonale. Pentru că subiectul verbului poate fi dedus/derivă din terminație, adesea el este omis. Bulgara modernă nu are niciun infinitiv, prin urmare forma de bază a unui verb este persoana I singular, la prezent.
Există circa 70 de dialecte (40 în Bulgaria și 30 în alte țări ), care se împart în două grupuri mai mari (cea estică și cea vestică ), în care sunetul slav străvechi Jat(Ѣ) se redă diferit.
În dialectele slave de vest ("dure/tari") timpuriul Jat se pronunță în toate pozițiile ca "e" , de exemplu млеко (mlekò) - lapte, хлеб (hleb) - pâine.
În dialectele slave de est ("moi") oscilează timpuriul Jat între "ja" și "e". Se pronunță ca "ja" , când este accentuat și următoarea silabă nu conține vocala anterioară (e oder i): de exemplu мляко (mljàko), хляб (hljab). În alte cazurise pronunță ca "e" : de exemplu. млекар (mlekàr) - lăptar, хлебар (hlebàr) - brutar.