Introducere

Sintaxa sau teoria sintactică se ocupă cu structura lineară a limbii și încearcă să explice cum interacționează cuvintele (cele mai mici unități ale sintaxei) la formarea uneipropoziții (cea mai mare unitate a sintaxei).

Toate cuvintele separate, ca și părțile structurale mai complexe ale unei propoziții, pot fi descrise după formă, asta înseamnă că ele sunt constituite din funcție, adică rolul pe care îl joacă în propoziție. În propoziția Agenția spațială europeană a lansat o sondă spațială spre Marte în 2003, de exemplu, există cinci elemente care indică cine a (lansat) ce, undeși când. Elementul principal este verbul a lansat care controlează direct argumentelecineși ce (denominate subiect și complement direct în teoria sintactică), și ceva mai larg aparțin acesteia, cum sateliții, complemente circumstanțiale de timp și loc numite complemente circumstanțiale). Asemenea părți componente funcționale se pot prezenta ca locuri de conexiune, la care se poate conecta materialul de informație de o diferită Form sintactică. Astfel, subiectul agenția spațială europeană nu este numai o excelentă alternativă la NASA, dar și un grup de cuvinte numite grup nominal(GN), pentru că miezul este un substantiv și pentru că el poate fi înlocuit de un singur substantiv (propriu), l’ESA, sau de un pronume, ea. În timp ce toate limbile pot exprima cine-face-ce-când-unde, ele fac acest lucru în cele mai diferite moduri/feluri, în ceea ce privește ordinea părților(tipologie)

Reprezentări ale structurii sintactice

Cele mai multe moderne teorii sintactice folosesc structuri de copaci/copăcei pentru a descrie relațiile sintactice, fie între constituante(gramatică generativă) sau între cuvinte (gramatică de dependență).

Gramatica generativă ( au gramatica de structură a frazei) se numește astfel, pentru că permite să genereze o frază prin mijlocul de regrupări repetate/iterative de fraze, in timp ce apelează la reguli de rescriere:

((He) (said) (ESA (would launch) (a (space probe) ((called) (Mars Express))) (in 2003))
El spunea că ESA va lansa în 2003 o sondă spațială cu numele Mars Explorer

Arborele corespunzător al dependenței ar arăta în felul următor:

Markerii sintactici de suprafață

La nivelul de suprafață, funcția sintactică poate fi marcată prin însușiri/caracteristici morfologice, astfel, de ex. prin afixe, prin topică/ordinea cuvintelor sau cuvinte care au funcții distincte(precum prepozițiile /postpozițiile în limbile europene sau postparticulele în japoneză).

funcție sintactică subiect predicat complement indirect/dativ complement direct Obiect indirect-prepozițional Predicat
Caz nominativ dativ acuzativ
Germană Das Kind hat dem Hund Wasser gegeben
Esperanto La infano donis akvon al la hundo
Engleză The child gave water to the dog
Japoneză kodomo ga mizu o inu ni yarimashita

Limbile sintetice (morfologie) marchează nu numai relațiile dintre părțile de propoziție, ci aduc adesea un semn de legătură vizibilă între cuvinte în interiorul unei părți de propoziție. Cel mai bun exemplu pentru aceasta este acordul de grup nominal la care toate cuvintele într-un grup nominal se acordă în număr, gen și caz (vezi de exemplu Lingvopedia Substantiv-casete pentru Slovacă, Germnă samd.). În grupul nominal portughez/link4}as novas casas (casele noi) de exemplu se acordă explicit /expres cuvintele în număr (plural) și gen (feminin). Dar tocmai pentru că acordul este un astfel de concept fundamental, ambiguitatea sau lipsa unor asemenea markeri la unele cuvinte este posibilă, din moment ce măcar un cuvânt conservă/conține informația necesară. La fel este cazul-marker al unui grup nominal mai vizibil la articol, decât la substantiv({câine}), iar engleza marchează pluralul numai la substantiv, nu la adjectiv sau articol.

Structură profundă

La un nivel mai profund structura sintactică reflectă structura semnificației (semantice) unui enunț. Activul si pasivul sunt două căi/modalități de a exprima același lucru. Relația cauză-efect(roluri semantice, vezi capitolul despre semantică) între cutremure și tsunami rămâne același lucru, chiar când « tsunami-urile » devin subiectul propoziției:

1. Poziția argumentului Sintagma verbală 2. Sintagma nominală
Activ Earthquakes may cause tsunamis
Funcție sintactică Subiect Predicat(activ) Obiect
Rol semantic CAUZA EFECT
Pasiv Tsunamis may be caused by earthquakes
Funcție sintactică Subiect Predicat (Pasiv) complement circumstanțial(agentul pasivului)
Rol semantic EFECT CAUZA

Este încă neclar dacă structurile lingvistice sunt legate la oricare nivel/la un nivel sau altul direct de procesele congnitive/reflectă procesele cognitive, dar se știe faptul că oamenii posedă un centru al sintaxei în creier, numit centrul/aria Broca, în partea/cortexul motorie/ al lobului frontal. Această zonă a creierului este distinctă de aria Wernicke, responsabilă de înțelegerea sunetelor, care e situată în lobul temporal, care privește audiția. Pacienții care suferă de o rănire a centrului/ariei Broca, vorbesc în stil telegrafic, pur și simplu punând substantivele, unul după altul, fără cuvinte funcționale sau arbori sintactici, dar rezultatul final e comprehensibil/are un sens. Dimpotrivă, pacienții Wernicke produc un flux sintactic absurd/o bolboroseală/o păsărească sintactică.

Totuși, poate fi o păsărească fluentă care deosebește limba omului de limba primatelor. În special bonobos sunt în situația de a însuși o limbă a semnelor, de a înțelege întrebări orale complexe și chiar de a combina cuvinte într-o manieră creativă(terog a deschide grabă = deschide [o] te rog repedel). Oricum, ei dispun numai de o sintaxă de înlănțuire foarte rudimentară (în stilul Wernicke-) și nu efectuează transformări ca de exemplu, intrebări.