Direct la conținut

Greacă

Ελληνική γλώσσα

Numărul vorbitorilor nativi

În jur de 13 milioane

Limbă oficială în

Grecia include Republica de la Muntele Athos a Călugărilor (10 milioane), Cipru(împreună cu partea turcă( 0,8 milioane), UE

Limba minoritară în

Albania, Italia, Armenia, Ungaria, România, Turcia, Ucraina

Limba în diaspora

Australia, Austria, Bahamas, Bulgaria, Canada, Republica Cehă, Republica Democratică Congo, Djibouti, Egipt, Franța, Georgia, Germania, Iordania, Kazahstan, Libia, Macedonia, Malawi, Mozambic, Paraguay, Polonia, România, Federația Rusă, Sierra Leone, Africa de Sud, Suedia, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit, Statele Unite

Alfabet
24 litere
Cazuri gramaticale
4
Cod lingvistic
el, ell
Tipologie lingvistică
flexionar , Limbă pro-drop, limbă cu subiect nul/subînțeles , Topică liberă (VSO /SVO )
Familie lingvistică
Indo-europeană, greacă
Numărul dialectelor
Aproximativ 6 (dialecte mai mari): calabrez (dialecte grecești suditaliene), kapadocian, pontic, cretan, cipriot, tsakonian, dialecte mai mici inclusiv ionic, neogrecesc, cicladic, maniot și altele.

Cel mai lung cuvânt

dezoxiribonucleica

Cuvânt sau propoziție ciudate

Proverb despre limba greacă: Limba nu are oase, dar ea poate rupe oase.

Istorie

Greaca este limba europeană vie, care are cea mai veche tradiție scrisă neîntreruptă. Etapele principale ale evoluției limbii grecești până la crearea limbii grecești moderne pot fi astfel rezumate:

  • Greaca veche

  • Proto-greaca care a apărut și exista înante de 2200 - 1600 înainte de Hristos

  • Civilizația miceniană în perioada 1600-1100înainte de Hristos. Scrierea lineară B datează din această epocă.

  • ''Epoca sumbră'' după invazia dorică în perioada 1100+700 înainte de Hristos

  • Greaca veche în perioada 700 -300 înainte de Hristos

  • Greaca Koiné (κοινή) în perioada 300 î.H – 330 d.H

  • Greaca medievală sau bizantină

  • Greaca bizantină(postelenică) în perioada 330-1000 d.H

  • Greaca medievală în perioada 1000-1600 d.H

  • Greaca modernă

  • Greaca în perioada otomană 1600 - 1800 d.H

  • Greaca modernă în statele contemporane Grecia și Cipru

Interesant este faptul că forma limbii grecești, care este pronunțată de cei mai mulți oameni și este cunoscută ca demotică (δημοτική - dīmotikí = popular), abia în anii 1970 a căpătat statut oficial. Înainte de această dată era privilegiată oficial o variantă puristă, numită katharévousa (καθαρεύουσα), care era foarte diferită de limba vorbită cotidian în mediile educate.

Astăzi greaca modernă este mai puțin standardizată față de cele mai multe limbi naționale europene, cu alternative pentru multe forme gramaticale. Iată câteva exemple :

  • κρύβουμε / κρύβομε
    (krývoume / krývome)
    ''noi acoperim'', diferite terminații(diferite vocale)
  • της ασφάλειας / ασφαλείας
    (tīs asfáleias / asfaleías)
    ''siguranță''(Genitiv singular), accent diferit
  • αγαπούν / αγαπούνε / αγαπάν / αγαπάνε
    (agapoún / agapoúne / agapán / agapáne)
    ''ei iubesc'' , terminație alternativă
  • του μήνα / μηνός
    ''lună''( Genitiv singular), terminație alternativă
  • το σωλήνα / τη σωλήνα
    (to sōlī́na / tī sōlī́na)
    "Pipă"(Acusativ Singular), terminație alternativă
  • γράφηκα / γράφτηκα / γράφθηκα
    (gráfīka / gráftīka / gráfthīka)
    "M-am înscris", teme alternative

În această trecere în revistă scurtă au fost prezentate numai cele mai frecvente terminații.

Sistemul de scriere și pronunție

  • α
  • β
  • γ
  • δ
  • ε
  • ζ
  • η
  • θ
  • ι
  • κ
  • λ
  • μ
  • ν
  • ξ
  • ο
  • π
  • ρ
  • σς
  • τ
  • υ
  • φ
  • χ
  • ψ
  • ω

Accentul în limba greacă modernă poate cădea pe ultima, penultima sau maximum pe antepenultima silabă.

Un sistem complicat de accente scrise în greaca veche a fost înlocuit în limba modernă printr-un sistem simplu cu numai un accent, acut. Cuvintele cu mai mult de o silabă marchează silaba accentuată sau slabele accentuate, și accentul se folosește, de asemenea, pentru a diferenția /distinge unele homofone monosilabice.

Gramatică

Există articole hotărâte, atât pentru singular, cât și pentru plural, în timp ce articolele nehotărâte sunt identice ca numărul unu și apar numai la singular. Articolele sunt foarte utilizate și apar cu posesivele, demonstrative și substantivele proprii.

Adjectivele se acordă în caz, gen și număr cu substantivele la care se raportează , dar majoritatea numeralelor sunt invariabile.

Formele de comparativ și superlativ se formează fie prin adăugarea unui sufix, care conține secvența –τερ- (-ter-) înainte de terminație sau prin adăugarea cuvântului πιο (pio, 'mai mult') înaintea adjectivului.

Superlativele regulate(comparative) se formează prin adăugarea articolului hotărât la comparativ.

Există și un alt superlativ, care este numit uneori superlativul absolut și care se formează printr-un sufix, care conține secvența –τατ- (-tat-). În total, există așadar patru grade de comparație.

Pozitiv
deștept
Comparativ
mai deștept
Superlativul comparativ
cel mai deștept
Superlativul absolut
extrem de deștept
έξυπνός, -η, -ο εξυπνότερος, -η, -ο ο, η, το εξυπνότερος, -η, -ο εξυπνότατος, -η, -ο
éxypnós, -ī, -o exypnóteros, -ī, -o o, ī, to exypnóteros, -ī, -o exypnótatos, -ī, -o

Verbele se conjugă la trei persoane și două numere. Greaca modernă nu are niciun infinitiv și utilizează o conjuncție și verbe finite, ca în προτιμώ να πάω (protimṓ na páō, 'Eu prefer să merg'). În dicționare verbele sunt prezentate la prima persoană singular prezent, de exempluγράφω (gráfō, 'Eu scriu') pentru a scrie.

Greaca modernă are două diateze, activă și pasivă, ultima are funcția pasivului ca și o semnificție reflexivă.

Greaca modernă are un prezent, patru forme de trecut și trei de viitor. Deosebirea între acțiunea încheiată și cea de durată este importantă atât la trecut, cât și la viitor, ca în έγραψα (égrapsa, 'Eu am scris (eu sunt gata)') și έγραφα (égrafa, 'Eu am scris la asta (și nu sunt gata)').

Adverbele nu se declină. Adverbele, care sunt derivate de la adjective au aceeași formă ca nominativul neutru plural. Ca la adjective formele comparative se pot forma printr-o terminație sau prin adăugarea unui cuvânt separat.

Dialecte

La sfârșitul sec. XIX au început să se studieze dialectele grecești moderne. La început cercetătorii făceau greșeala fundamentală gândindu-se că dialectele moderne grecești provin din greaca veche, ceea ce nu era cazul. Dialectele moderne grecești s-au format de la koiné Alexandru cel Mare.

Multe dialecte ale limbii grecești moderne au apărut în vremurile coexistenței limbii grecești cu alte limbi, precum latina, venețiana, italiana, turca, albaneza şi limbile slave.

Această hartă prezintă dialecte, care au apărut din greacă și elemente lingvistice străine. Ele sunt astăzi prezente în Grecia și se vorbesc curent:

Cuvinte tematice

Expresii idiomatice sau proverbe tradiționale sau amuzante

Înapoi la început